Mi-e dor de ei...
Autor: Alexandrina Tulics  |  Album: Anotimpuri  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de sanda_tulics in 11/04/2024
    12345678910 0/10 X

Mi- e dor de ei…

 Referinte--Iubirea aproapelui

 

Alexandrina Tulics

Album Așteptări

… nu știam unde să -mi așez acea parte din copilărie care se separa de abuzurile comunismului în care intrase România copilăriei mele… vagi amintiri cu mobile, oameni așezați sufletește în rutina zilnică, cu știrile comerciale, politice spuse cu voce joasă, curiozități mari pentru mine, fetița inteligentă, blondă cu ochii verzi, care era nelipsită de la întâlnirile familiilor înstărite ale căror mirosuri din mobilă, parfumuri și aburii cafelei de după amiază, dulceață de trandafiri… și eu care eram invitată insistent să cint… mă lăsam rugată, pina când acel imbold al iubirii pentru muzică mă răpunea și emotiile-mi dispăreau când simțeam ca zbor cind cântam …” e minunată, inteligentă și … păcat de viitorul în care a intrat” nu știam cine- i viitorul dar acest cuvint “ mă trezea” brutal știind ca iarăși voi intirzia spre casă chiar de-i promisesem mamei” ca stau puțin” Eram singurul copil invitat zilnic și toată atenția se îndrepta asupra mea… credeam “ că le aparțin, că sunt cumva a lor”… Deveneam tristă când șoptindu-se am aflat că și familia… X au plecat, eu nu dădeam importanță dar repetindu- se aceeași conversație și cand am sesizat dispariția celor absenți am început să mă gândesc: de ce nu le înțeleg limba pe care o vorbesc când vocile joase li se prefăceau în șoapte? oricum nu înțelegeam dar mi se părea că o greutate îi ține uniți și zâmbetul plecării unora îi face fericiți intr un anumit fel…Au venit zile când eu cântam, dulciurile erau mai multe … până într- o zi când vecinii noștri, familia Z m- au strâns mai tare în brațe, s-au înduioșat peste măsură și mi- au șoptit: plecăm departe… și a spus un nume pe care nu- l auzisem… Palestina… m- am întors abătută acasă, nu mă jucam cu surorile mele, nu voiam nimic din dulciurile primite, fapt care le făcea pe surorile mele să fie tăcute văzându- mi purtarea… Mă gândeam la tanti aia… Palestina care mă despărțise de dragii mei vecini, prăvălierii înstăriți cu mobile vechi, haine scumpe, veseli de întâlnirile lor în miros de cafea, dulcețuri de trandafiri, parte din zestrea copilăriei mele.

Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 462
Opțiuni